Opțiunile de tratament pentru abcesul dentar

Abcesul dentar reprezintă o afecțiune medicală caracterizată prin acumularea puroiului în interiorul dinților sau al gingiilor. Abcesul provine de obicei dintr-o infecție bacteriană ce s-a acumulat în pulpă sau țesutul moale al dintelui.
Bacteriile formează placa bacteriană, ca un produs secundar al alimentelor mestecate și al salivei. Placa bacteriană se acumulează la nivelul dinților, dăunând atât lor, cât și gingiilor.
În cazul în care placa bacteriană nu este îndepărtată prin periaj dentar regulat și adecvat, bacteriile se pot răspândi în interiorul pulpei dentare sau la nivelul gingiilor. Acest lucru poate duce, în cele din urmă, la formarea unui abces.

Semne și simptome

Tabloul clinic al unui abces dentar poate să cuprindă:
• Durere în zona afectată la mestecare sau la atingere;
• Inflamație;
• Sensibilitate dentară la alimente și lichide reci sau calde;
• Gust neplăcut la nivelul cavității bucale;
• Febră;
• Stare generală alterată;
• Dificultăți la deschiderea gurii;
• Disfagie (dificultăți la înghițire);
• Insomnie.
Principalul simptom al unui abces dentar este durerea. Aceasta poate avea caracter pulsatil și este, cel mai adesea, intensă. Durerea începe de obicei brusc și crește în intensitate în următoarele ore sau zile. În unele cazuri, durerea poate radia spre ureche, maxilar și gât.

Clasificare

Abcesele dentare pot fi clasificate în trei tipuri. Acestea includ:
• Abcesul gingival – abcesul este localizat doar în țesutul gingival, fără a afecta dintele sau ligamentul parodontal;
• Abcesul parodontal – acest tip de abces afectează punga parodontală;
• Abcesul periapical – acest tip de abces afectează pulpa dintelui.
Tipul de abces va dicta severitatea și localizarea simptomelor.

Cauze

Un abces dentar este, în majoritatea cazurilor, o complicație a unei infecții dentare. Bacteriile, adesea acumulate în plăci, infectează dintele și își croiesc drum spre interiorul lui.
În cazul abcesului periapical, bacteriile pătrund în pulpa dintelui prin găuri mici cauzate de cariile dentare ce afectează stratul exterior dur al dintelui. Cariile descompun inițial stratul mai subțire aflat sub smalț, numit dentină.
Ulterior, cariile avansează și pătrund în pulpa dintelui, aceasta infectându-se. Această afecțiune este cunoscută sub denumirea de pulpită dentară. Pe măsură ce pulpită se agravează, bacteriile se îndreaptă spre osul alveolar, infectându-l și pe acesta. Osul alveolar înconjoară și susține dintele.
Când bacteriile care sunt prezente în plăci infectează gingiile, pacientul are parodontita. Gingiile devin inflamate, acest lucru putând face ca țesutul din jurul rădăcinii dintelui să se separe de baza dintelui.
Atunci când ligamentul parodontal se separă de rădăcină, se formează o pungă parodontală ce poate fi încărcată cu resturi și bacterii. Starea de curățenie a acestei structuri este greu de menținut, iar pe măsură ce bacteriile se acumulează la acest nivel, se poate forma un abces parodontal.
Pacienții pot dezvolta abcese parodontale și ca rezultat al unor proceduri dentare care au dus la apariția unor pungi parodontale. În unele cazuri, deteriorările gingiilor pot duce la abcese parodontale, chiar dacă nu există parodontita.

Opțiuni de tratament

Orice persoană care are simptome ce pot indica un abces dentar ar trebui să consulte imediat un medic stomatolog. Abcesele dentare pot fi ușor de diagnosticat printr-un simplu examen fizic.
În cazul în care apar dificultăți la înghițire și la respirație, persoana în cauza trebuie să se adreseze unui serviciu de urgențe.
Opțiunile de tratament includ:
Incizia – abcesul trebuie tăiat, pentru a lasă secreția purulentă cu bacterii să se scurgă. Pentru această intervenție medicul va folosi un anestezic local.
Tratamentul abceselor periapicale – se utilizează tratarea canalelor radiculare. Medicul stomatolog folosește un burghiu mic pentru a realiza o gaură în țesutul mort al dintelui, astfel încât puroiul să poată ieși la exterior.
De asemenea, orice țesut deteriorat va fi îndepărtat, iar lipsurile vor fi completate cu substanțe speciale pentru a preveni infecțiile ulterioare.

Tratarea abceselor parodontale – abcesele vor fi drenate, iar punga parodontală curățată. De asemenea, rădăcina dintelui va fi tratată pentru a grăbi vindecarea și pentru a preveni apariția altor infecții.
Persoanele cu un abces periapical și o infecție recurentă pot necesita îndepărtarea chirurgicală a țesutului bolnav. În cazul unei persoane cu abces parodontal și infecție recurentă poate fi necesară îndepărtarea pungii parodontale și reconstituirea gingiei.
Aceste proceduri sunt efectuate de specialiști în chirurgia buco-maxilo-facială. În cazul în care abcesul dentar apare chiar și după o intervenție chirurgicală, dintele poate fi extras.
Analgezicele sunt medicamente ce pot ajuta la reducerea durerii până la inițierea unui tratament adecvat. Aceste medicamente vor reduce durerea temporar și nu înlocuiesc vizita la medicul stomatolog. Cu toate acestea, unele sunt nepotrivite pentru anumite tipuri de pacienți, de exemplu:
• Ibuprofenul nu se recomandă la pacienții cu astm sau ulcer gastric;
• Aspirina nu este indicată în sarcina, alăptare sau copiilor sub 16 ani.
• Antibioticele pot fi prescrise pentru a preveni răspândirea infecției și pot fi luate împreună cu analgezicele. Antibioticele nu trebuie considerate o modalitate de substituire a tratamentului stomatologic sau de amânare a acestuia.
Există unele modalități de reducere a durerii ce pot fi efectuate la domiciliu.
Acestea includ:
– Evitarea alimentelor și băuturilor cu temperaturi prea ridicate sau prea scăzute;
– Mestecarea alimentelor pe partea sănătoasă a gurii;
– Evitarea atingerii zonei afectate;
– Utilizarea unei periuțe de dinți cu peri foarte moi.

Chiar dacă aceste modalități pot ajuta o persoană să se simtă mai confortabil, tratamentul nu trebuie amânat, deoarece acest lucru poate duce la diferite complicații ale abcesului dentar.

Complicații

În marea majoritate a cazurilor, complicațiile apar doar dacă abcesul este lăsat netratat. Cu toate acestea, pot să apară complicații chiar și după un tratament aparent eficient, dar acest lucru este foarte rar. Posibilele complicații includ:
• Chisturile dentare – o cavitate plină cu lichid se poate dezvolta la baza rădăcinii dintelui dacă abcesul este lăsat netratat. Această cavitate poartă numele de chist dentar.
Există un risc semnificativ că acesta să se infecteze. Dacă acest lucru se întâmplă, pacientul poate avea nevoie de antibiotice și de intervenții chirurgicale.
• Osteomielită – bacteriile din abces pot intră în sânge și pot infectă oasele. Pacientul va avea o temperatura corporală ridicată și o durere severă în zona osoasă afectată.
• În unele cazuri, tabloul clinic poate să includă și greața. De obicei, osul afectat va fi în apropiere de locul abcesului. Cu toate acestea, deoarece bacteriile sunt răspândite în sânge, orice os din corp ar putea fi afectat. Tratamentul implică antibiotice orale sau intravenoase.
• Tromboză de sinus cavernos – răspândirea bacteriilor poate determina formarea unui cheag de sânge la nivelul sinusului cavernos.
Tratamentul poate include medicamente antibiotice, dar și intervenții chirurgicale pentru drenaj. În unele cazuri, afecțiunea poate fi fatală, dar această complicație este foarte rară.
• Angină Ludwig – aceasta reprezintă infecția zonei sublinguale ca urmare a răspândirii bacteriilor de la nivelul abcesului dentar. Simptomatologia include inflamarea și durerea severă a zonei de sub limbă, dar și la nivelul gâtului.
În cazuri severe, pacientul poate întâmpină dificultăți de respirație, iar afecțiunea poate fi fatală.
• Sinuzita maxilară – bacteriile se pot răspândi în sinusurile maxilare. Această afecțiune nu este gravă, dar poate fi dureroasă.
Pacientul poate dezvolta febra și sensibilitate la nivelul obrajilor. În funcție de severitate, medicul poate recomandă antibiotice, dar, în cele mai multe cazuri, afecțiunea se rezolvă pe cont propriu.

Concluzii

Abcesul dentar prezintă o perspectivă bună dacă este tratat. Medicul stomatolog trebuie anunțat întotdeauna despre existența unui abces, chiar dacă acesta pare să se vindece.
Dacă este lăsată netratată, infecția se poate răspândi la alte zone și poate provocă diferite complicații, unele putând fi fatale.
Riscul de apariție al abcesului dentar poate fi redus prin practicarea unei bune igiene orale și prin efectuarea controalelor dentare regulate, o dată la fiecare 6 luni.

Sursa: www.sfatulmedicului.ro

Adauga Comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt notate cu *