Cele mai frecvente cauze ale apariției abcesului dentar

Generalități

Abcesul dentar reprezintă o infecție bacteriană stomatologică, sub formă de colecție purulentă, ce se poate transforma în una dintre cele mai frecvente urgențe tratate de medicul stomatolog.

Apariția colecției de puroi poate fi întâlnită atât în partea laterală a unui dinte, cât și la nivel apical. Nu este exclusă nici varianta de a avea mai multe abcese dentare concomitent, care să fie situate în diverse zone ale cavității bucale.

Dacă nu sunt tratate, acestea se pot extinde la țesuturile adiacente, provocând infecții generalizate.

Factori de risc

Cauzele apariției abcesului dentar sunt:

– carii dentare netratate la timp și complicate ulterior;
– leziuni periapicale;
– tratamente de canal incomplet sau incorect realizate;
– fisuri la nivelul rădăcinii dentare;
– parodontoză netratată;
– traumatismele dentare;
– erupția molarilor de minte;
– tartrul subgingival;
– igienă precară a cavitătii bucale.
Factorii favorizanți de obicei întrețin cauzele principale și, in majoritatea situațiilor, fie agravează, fie influențează apariția abcesului dentar.

Acești factori includ:

– stresul;
– fumatul;
– infecțiile respiratorii superioare recente;
– diabetul zaharat.

Tipuri de abcese

1. Abcesul gingival, ce apare din cauza lezării gingiei, în urmă unui traumatism minor, cu un aliment mai dur sau chiar accidental, la medicul stomatolog.
2. Abcesul pericoronar se localizează la nivelul țesuturilor ce înconjoară coroana și își face debutul în momentul erupției dentare pe fondul unei imunități scăzute sau din lipsa igienei cavității bucale.
3. Abcesul parodontal este localizat la nivelul țesuturilor care mențin dintele în alveolă, iar dezlipirea acestora de pe dinte duce la acumularea bacteriilor și formarea unei pungi parodontale.

Simptomatologie

Principalele simptome pot debuta foarte rapid, prin apariția bruscă a durerii pulsatile inițial localizată, ulterior difuză, cu iradiere spre cap, obraz, gât și urechi, dar există și excepții în care durerea este sesizată de către pacient la o mică jenă și cu descoperirea întâmplătoare a colecției de puroi de la nivelul dintelui afectat.

Alte semne și simptome întâlnite sunt:

– tumefacția gingiei afectate;
– gust neplăcut în gură;
– respirație urat mirositoare;
– dificultăți la masticație;
– tumefacția obrazului pe partea cu abcesul;
– ganglioni inflamați și sensibili la palpare;
– febra, frisoane, cefalee și stare generală alterată în cazurile severe.

Remediile pentru ameliorarea durerii până la prima vizită în cadrul unei cabinet stomatologic țin în primul rând de toleranța pacientului la durere.
Majoritatea pacienților apelează inițial la alagezice, precum antiinflamatoarele nesteroidiene, iar dacă văd că starea lor se îmbunătățește și durerea scade în intensitate mai amână vizită la stomatolog, în ideea că trece și astfel, se întârzie și procesul de vindecare al abcesului, dar și intervenția dentistului.
Înainte să luați aceste medicamente pentru calmarea durerii trebuie să întrebați fie medicul de familie, fie farmacistul sau, cel mai indicat, medicul stomatolog, și să vă asigurați că nu sunteți alergic.

Un alt aspect important până să ajungeți într-un cabinet este să nu depășiți doză maximă admisă a medicamentului autoprescris (cumpărat din proprie inițiativa).

Alte recomandări:

– evitați consumul alimentelor fierbinți și al celor dure, pentru a nu leza mai tare partea afectată. De regulă, masticația trebuie să se facă în partea sănătoasă a cavitații bucale;
– se recomandă o hidratare corespunzătoare, dar nu cu băuturi prea calde, deoarece ar putea intensifica durerea;
– periajul trebuie să se efectueze cu o periuță cu peri moi din silicon și cu mișcări fine;
– este indicat să se utilizeze apă de gură pentru clătire.
Toate aceste remedii au scopul de a reduce temporar disconfortul și durerea, însă nu trebuie exclusă vizită la medicul stomatolog.

Complicații

Dacă se amână vizită la medicul stomatolog și dacă nici nu se respectă regulile minime de igienă dentară, atunci pot apărea complicațiile.
Complicații sunt reprezentate de distructie osoasă la nivelul dintelui afectat.

Tratament

Tratamentul decurge în două faze:

1. Faza inițială, de urgență, are drept scop înlăturarea imediată a durerii, dacă nu a fost făcută cu medicamente antialgice, și evitarea apariției complicațiilor, prin prescrierea unui antibiotic cu spectru larg pe o perioada minimă de 5 zile, dacă este necesar acest lucru.
Tot în această fază se poate face și drenajul pungii de puroi, fie la nivelul gingiei umflate, fie endodontic, însă decizia aparține medicului stomatolog și depinde de poziția abcesului, dar și de caracteristicile dintelui afectat.
2. Faza a doua este cea în care se practică tratamentul definitiv al dintelui afectat și pot există 2 variante, în funcție de cât de afectat este dintele.
Prima variantă de conduită terapeutică este tratamentul endodontic, cu rol de a elimina infecția de la nivelul pulpei dentare, prin sigilarea canalelor radiculare pentru a nu pătrunde alți microbi și de a salva dintele.
A două variantă terapeutică și cea radicală este extracția dintelui, în cazul în care acesta este distrus sau dacă infecția a avansat.

Prevenție

Profilaxia dentară este regula de aur a stomatologiei și constă în aplicarea regulilor de igienă orală zilnică de minim 2 ori, o dietă sănătoasă, care să prevină apariția cariilor, dar și controale periodice la medicul stomatolog, pentru tratarea timpurie a cariilor deja existente, care ar putea pune probleme dacă rămân netratate.
De asemenea, se recomandă un periaj profesional la intervale regulate de timp, dar și un detartraj.

Sursa: www.sfatulmedicului.ro

Adauga Comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt notate cu *